Femei de succes: astăzi o cunoaștem pe Lilia Dulgher!
MCT: Bună, Lilia! Cum a fost venirea în România? Cât de greu a fost să intri pe piața de aici?
LD: Am venit cu mare entuziasm în România, în primul rând pentru că este o piață foarte interesantă și încă în creștere, apoi pentru că este o piață care nouă, moldovenilor, ne este foarte dragă. Moldovenilor le place mereu să aibă contacte cu România, ne simțim ca și cum ne-am întoarce acasă după o călătorie îndelungată, ne simțim conectați cu România pe foarte multe niveluri, dar mai ales ca tradiții și cultură. Apoi românii au gusturi similare cu noi, cred că dacă există un public care poate aprecia și înțelege pe deplin vinurile moldovenești, atunci acela este publicul românesc. În România sunt din ce în ce mai mulți cunoscători abili ai vinurilor de calitate, oameni cre deja cunosc cele mai importante etichete internaționale și deja caută arome noi, combinații și cupaje inedite, terroir-uri pline de personalitate, așa cum este cel moldovenesc.
Revenind la întrebare, inițial am intrat foarte usor pe piață, primii pași au fost facili si făcuți cu mare entuziasm, atât din partea mea cât și a primilor parteneri români. Când am extins acțiunile de vânzări și implementarea propriu-zisă a proiectului de intrare pe piață mi-am dat seama că nu este atât de simplu și am întâmpinat tot felul de greutăți. Dar eu nu sunt o persoană care să se speria ușor și când decid că vreau sa fac ceva, duc treaba până la capăt. Oricum, nu exista piețe ușoare, fiecare are particularitatea ei.
MCT: În România doar 5% din industria vinului din țara noastră aparține femeilor. Lumea vinului este percepută încă ca o lume a bărbaților. Cum vezi tu această lume?
LD: Este o întrebare care îmi este adresată desul de des. Eu nu m-am simțit niciodată copleșită de această lume a bărbaților. Mi se pare că aptitudinile și maleabilitatea unei femei, maniera mai profundă în care noi privim lucrurile pot fi avantaje consistente. La Gitana Winery lucrăm preponderent cu barbați (vinificatorul, oenologul, viticultorul), proprietarul cramei fiind și el un bărbat. Mă simt foarte bine lucrând cu ei. Nu cred că lucrurile se împart așa: lumi ale femeilor și ale bărbaților, meserii de femeie și de bărbat. Cred ca totul este o chestiune de echilibru. Fără determinarea și curajul tatălui meu, această afacere de familie nu ar fi existat, fără viziunea și capacitatea mamei mele de a ne ține laolaltă noi nu am fi rezistat, fără noutatea și creativitatea aduse de mine și de sora mea, afacerea nu s-ar fi dezvoltat. Vedeți, așadar, genuri diferit, vârste diferite, dar fiecare a avut un rol indispensabil.
Așadar, eu mă simt privilegiată ca femeie într-un business al bărbațuilor, dar care nu cred că va mai rămâne un domeniu masculin pentru mult timp, pentru că numărul managerilor, oenologilor, vinificatorilor și specialiștilor femei din lumea vinului crește de la o zi la alta.
MCT: De profesie ești avocat. Te-ai gândit vreodată să profesezi?
LD: Sunt născută în zodia balanței, așadar sunt nativ înclinată către dreptate. Sigur că m-am gândit, eu am făcut această facultate din pasiune, dar mi s-a părut mult mai interesant să mă implic în afacerea de familie. Apoi am ajuns la concluzia că, în lumea în care trăim, dreptatea este ceva subiectiv, dar vinul bun este ceva extrem de obiectiv. Apoi, ideea de a muncii pentru ceva ce pot lăsa mai departe copiilor mei este foarte importantă pentru mine. Petru și Sofia au trăit în cramă, în vie, alături de noi. Unul dintre cele mai apreciate vinuri ale noastre poartă numele fetiței mele Sofia. Punând în această perspectivă munca mea, deodată lucrurile au altă valoare și altă importanță.
MCT: Care-i rolul pe care dorești să-l joci în lumea vinului?
LD: Eu nu visez să am vinuri premiate sau să cresc producția. Calitatea vinurilor noastre este confirmată de public, de cei care ne caută, ne vor produsele, așteaptă cu nerăbdare să scoatem pe piață vinul următor. Nici să ajung la 10 milioane de sticle, pentru că am pierde controlul asupra calității și tehnologia tradițională pe care noi o aplicăm. Apoi, calitatea vinului nostru este dată exact de specificul local, de terroir-ul cu care ne-am binecuvântat Dumnezeu în zona aceasta aflată pe colinele Moldovei, la adăpostului luncii Prutului și sub suflarea Mării Negre. În schimb mi-aș dori tare mult să fac rost de finanțarea necesară pentru a restaura crama. Să ai o cramă atât de mare și de plină de tradiție cum este a noastră este un mare avantaj. Reversul medaliei este însă nevoia constantă de investiții în modernizare și refacere. Mi-aș dori ca în câțiva să finalizăm modernizarea și să pot avea invitați la mine în cramă, oameni dragi și prieteni care să se bucure alături de noi de vinurile Gitana.
MCT: Care este soiul preferat de vin? Și cu ce fel de mâncare l-ai combina?
LD: Vinul meu preferat este altul în fiecare an. De obicei lansăm mereu câte un produs nou sau câte o formulă nouă de vin. Anul acesta, de pildă, vom lansa o variantă de Surori așa cum am visat eu acest vin. Am avut un vis mai vechi, pe care anul acesta l-am și pus în aplicare, așa că vinul meu preferat din acest an o să fie noul rose Surori. Oricum, vinurile sunt diferite de la an la an, sunt tot felul de factori care le influențează. Vinul este un organism viu, este altul în fiecare an.
MCT:Unde ți-ai petrecut copilăria? Cum arăta o zi din viața Liliei copilul?
LD: Am copilărit în apropiere de satul Țiganca, unde astăzi avem crama Gitana, în orașul Cantemir, deci cumva legată de atmosfera locului în care astăzi îmi desfășor activitatea. Îmi plăcea să fiu mereu printre oameni, pe stradă, conectată cu cei din jur. Mama era exasperată de zecile de copii care se aflau mereu la noi în curte. De mică aveam un simț managerial dezvoltat, tot timpul îi organizam pe cei din jurul meu în diverse acțiuni. Nu e de mirare că mare parte din activitatea mea legată de vinuri este comunicarea, pentru că în copilărie eram comunicatorul numărul unu al zonei. Știam tot, aflam tot și informam pe toată lumea. Pe de altă parte, aveam opinii extrem de personale și rareori mă integram opiniei generale a grupului.
Din copilărie îmi este foarte prezentă această cultură a gustului care a fost mereu prezentă la noi în casă. Tata este bulgar de origine și la ei mâncarea este foarte aromată, impregnată cu multă mentă, coriandru, cimbru, leuștean. Miresmele acestea mi-au impregnat copilăria și mi-au devoltat atenția pentru combinarea aromelor. Apoi mierea și dulceața de fructe roșii sunt foarte pregnante printre aromele copilărie mele, ceea ce este foarte intresant, pentru că acestea sunt tonurile dominante ale vinurilor Gitana. Celebrul cernoziom din Moldova, acest sol cu calități unice, conferă vinurilor noastre aceste calități gustative remarcabile, pe care românii sau cei din alte țări le găsesc surprinzătoare, dar pentru noi este ceva foarte familiar, este aroma locurilor unde am trăit și am crescut.
MCT: Unde te pot găsi cei care vor să te cunoscă, să afle mai multe despre gama de vinuri Gitana? Pe ce piețe este prezentă marca Gitana?
LD: Vinurile Gitana se vând în acest moment pe piața din Republica Moldova si începem dezvoltarea vânzărilor în Polonia. Suntem prezenți câte puțin cam în toată Europa, mai ales Elveția și Italia, dar și în SUA și Japonia.
În România am deschis de un an un birou în București și distribuim în lanțuri mari, precum Mega Image, Sellgros și Cora. Aici găsiți gamele de mijloc. Cele de top sunt disponibile în wine store-uri și în restaurante, aproape 50 în toată țara. În curând vom intra și în Carrefour și Auchan.
MCT: Fiecare vin din gama Gitana are o poveste. Care este povestea vinului Autograf?
LD: Povestea “Autograf” îmi este foarte dragă. Vedeți, noi în familie lucrăm mereu împreună, fiecare are câte o idee, câte o preferință. Uneori nu suntem de acord, alteori găsim foarte repede consensul. Atunci ne-am gândit să facem o serie care să simbolizeze personalitatea fiecăruia. Fiecare membru al familiei a pus în vinul pe care îl semnează ceea ce îl caracterizează cel mai bine. Când am ajuns însă la lucrul pentru etichete și texte de promovare și când fiecare dintre noi a trebuit să își semneze vinul am realizat că niciunul nu vorbise despre sine, despre el ca individ, ci despre familie și forța pe care noi o avem împreună. Așadar, deși „Autograf” ar fi trebuit să fie o serie de patru vinuri, fiecare cu un autor unic, ea în final este o serie de familie, în care noi privim vinul ca pe un liant, ca pe un element care ne unește și ne poartă povestea familiei și pasiunii noastre către public.
MCT: Vorbim de pasiune și multă muncă în acest domeniu. Mai sunt și alte aspecte de care ții cont?
LD: În cramă se lucrează 365 de zile pe an, dar nu cred că există pe lumea asta lucru frumos pe care să îl faci fără muncă. Eu nu văd munca aceasta ca pe un impedimente sau un aspect negativ. Și cred că există lucruri pentru care merită să muncești, iar această afacere de familie și aceste vinuri pe care le realizăm merită toată munca.
MCT: Cum arată o seară petrecută în familie, când vă adunați cu toții, acasă în Republica Moldova?
LD: Ca tradiție, familia noastră are mai mult influențe bulgărești decât moldovenești sau rusești. În primul rând structura familiei este mai mult un fel de matriarhat. În familia noastră femeia este foarte imporantă. Cred că elementul care ne conectează cel mai rapid este masa, așa cum se întâmplă în toate familiile, foarte des ne strângem în jurul mesei, care are mai mult un rol social. Aici ne povestim ce am făcut, ce planuri avem, ce probleme am întâmpinat, ne sfătuim unii cu alții. Întâlnirile de dimineață, la cafea, devin adevărate ședințe de strategie. În familia noastră există armonie, comunicăm mult, dar ne respectăm limitele și opiniile personale.
MCT: Ce-mi povestești despre relația cu mama ta?
LD: Mama a fost mereu o femeie foarte exigentă, iar exigența ei m-a trezit mereu la realitate, eu fiind o fire mai visătoare. Ca adult mă regăsesc foarte mult în ea și apreciez din ce în ce mai mult forța cu care ea ne-a ținut pe toți laolaltă.
MCT: Și despre tatăl tău?
LD: Tata este balanță în zodiacul european și cal în cel chinezesc, este un om care muncește foarte mult. A fost forța creatoare a acestei afaceri. A avut intuiție, perseverență și viziune și a pornit de la nimic. Știu, mulți spun asta, dar la tata chiar este adevărat. Toate pământurile pe care le-au avut bunicii mei au fost confiscate de stat. A fost o întâmplare foarte interesantă, când tata a cumpărat niște terenuri, încercând să dezvolte afacerea noastră, cu bani pentru care muncise din greu. Apoi, când au făcut actele a aflat mai multe despre vechii proprietari și a realizat că terenul cumpărat aparținuse bunicilor lui, cumva destinul le adusese înapoi în familie.
MCT: Mulțumesc! Mult succes!
LD: Mulțumesc, Maria!